explicativ
română
Etimologie
Din franceză explicatif < latină explicativus.
Pronunție
- AFI: /eks.pli.ka'tiv/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului explicativ | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | explicativ | explicativi |
| Feminin | explicativă | explicative |
| Neutru | explicativ | explicative |
- care explică; explicator.
Sinonime
- lămuritor, (înv.) deslușitor, explicator
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
care servește la explicarea a ceva
|
|