expozeu
română
Etimologie
Din franceză exposé.
Pronunție
- AFI: /eks.po'zew/
Substantiv
| Declinarea substantivului expozeu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | expozeu | expozeuri |
| Articulat | expozeul | expozeurile |
| Genitiv-Dativ | expozeului | expozeurilor |
| Vocativ | expozeule | expozeurilor |
- prezentare dezvoltată, amănunțită și sistematică, expusă oral sau scris, a unor fapte, a unei situații, a unor idei etc.; dare de seamă, expunere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online