seamă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din maghiară szám.

Pronunție

  • AFI: /'se̯a.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
seamă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ seamă semi
Articulat seama semile
Dativ-Genitiv semii semilor
Vocativ seamă semilor
  1. însemnătate, importanță; vază, faimă.
  2. fel, gen; soi.
  3. rost, rânduială.
  4. socoteală, calcul; cont.
  5. număr, cantitate (nehotărâtă); câțiva.
    O seamă de învățați.
  6. (în legătură cu noțiuni temporale) interval, perioadă (nehotărâtă).
    Așa trăia de o seamă de vreme.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeași situație, categorie socială cu cineva; de aceeași vârstă cu cineva
  • A ști seama (la ceva) = a avea experiența unui lucru, a ști cum să procedeze
  • A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva)
  • A-și face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide
  • A ști seama = a cunoaște situația unui lucru


Traduceri

Referințe