exuberanță
Etimologie
Din franceză exubérance < latină exuberantia.
Pronunție
- AFI: /ek.su.beˈran.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului exuberanță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | exuberanță | exuberanțe |
| Articulat | exuberanța | exuberanțele |
| Genitiv-Dativ | exuberanței | exuberanțelor |
| Vocativ | exuberanță | exuberanțelor |
- însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate.
- (rar) bogăție, belșug, abundență; varietate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online