belșug

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din maghiară böség.

Pronunție

  • AFI: /bel'ʃug/


Substantiv


Declinarea substantivului
belșug
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ belșug belșuguri
Articulat belșugul belșugurile
Dativ-Genitiv belșugului belșugurilor
Vocativ belșugule belșugurilor
  1. cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe