exulta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză exulter < latină exsultare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
exulta
Infinitiv a exulta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
exult
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să exulte
Participiu exultat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a simți o mare bucurie, a fi foarte fericit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe