făptuitoare

română

Etimologie

Din făptuitor.

Pronunție

• AFI: /fəp.tu.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului făptuitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	făptuitoare	făptuitoare
Articulat	făptuitoarea	făptuitoarele
Genitiv-Dativ	făptuitoarei	făptuitoarelor
Vocativ	făptuitoareo	făptuitoarelor

1. făptașă.
2. (rar) persoană care făptuiește, realizează ceva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online