făptașă
română
Etimologie
Din făptaș.
Pronunție
- AFI: /fəp'ta.ʃə/
Substantiv
| Declinarea substantivului făptașă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | făptașă | făptașe |
| Articulat | făptașa | făptașele |
| Genitiv-Dativ | făptașei | făptașelor |
| Vocativ | făptașo | făptașelor |
- persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune; făptuitoare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online