fărâmător
română
Etimologie
Din a (se) fărâma + sufixul -ător.
Pronunție
- AFI: /fə.rɨ.mə'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului fărâmător | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fărâmător | fărâmătoare |
| Articulat | fărâmătorul | fărâmătoarele |
| Genitiv-Dativ | fărâmătorului | fărâmătoarelor |
| Vocativ | fărâmătorule | fărâmătoarelor |
- dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online