fărâma

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : fărâmă

română

Variante

Etimologie

Din fărâmă sau din latină *ex-formāre, confer italiană sformare („a desfigura”), sformato („diform”).

Pronunție

  • AFI: /fə.rɨ'ma/


Verb


Conjugarea verbului
(se) fărâma
Infinitiv a (se) fărâma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) fărâm
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) fărâme
Participiu fărâmat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge.
  2. a (se) distruge, a (se) nimici.
    Fărâmă oastea.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (tranz.) A-și fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a-și bate capul


Traduceri

Referințe