fătătoare

română

Etimologie

Din a făta + sufixul -ătoare.

Pronunție

• AFI: /fə.tə'to̯a.re/

Adjectiv

1. (despre femelele animalelor mamifere) care este aptă să fete.
2. (pop.; substantivat, f.) organul genital al unor animale-femele.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului fătătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fătătoare	fătători
Articulat	fătătoarea	fătătorile
Genitiv-Dativ	fătătorii	fătătorilor
Vocativ	fătătoare	fătătorilor

1. (pop.) loc unde fată animalele.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online