fătucă

română

Etimologie

Din fată + sufixul -ucă.

Pronunție

• AFI: /fə'tu.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului fătucă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fătucă	fătuci
Articulat	fătuca	fătucile
Genitiv-Dativ	fătucii	fătucilor
Vocativ	fătucă	fătucilor

1. (pop. și fam.) fetiță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• făcuta

Referințe

• DEX '98 via DEX online