fanaragiu

română

Etimologie

Din turcă fenarği.

Pronunție

• AFI: /fa.na.raˈʤiw/

Substantiv

Declinarea substantivului fanaragiu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fanaragiu	fanaragii
Articulat	fanaragiul	fanaragiii
Genitiv-Dativ	fanaragiului	fanaragiilor
Vocativ	fanaragiule	fanaragiilor

1. (înv.) persoană care aprindea și stingea felinarele de pe străzi; lampagiu.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• naufragia

Referințe

• DEX '98 via DEX online