stinge

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină stinguere.

Pronunție

  • AFI: /ˈstin.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
stinge
Infinitiv a stinge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sting
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să stingă
Participiu stins
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a face să nu mai ardă, a opri din ardere focul sau obiectele care ard.
  2. (v.refl.) (despre foc sau obiecte care ard) a înceta de a arde; a se distruge, a se trece, a se consuma prin ardere.
  3. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) potoli; a (se) liniști, a (se) astâmpăra.
  4. (v.refl.) (fig.) a slăbi, a deveni lipsit de puteri, a se slei, a se topi.
  5. (v.refl.) (fig.) (fam.) a sărăci cu totul, a se ruina.
  6. (v.tranz. și refl.) a face să nu mai lumineze, să nu mai radieze etc. sau a încetalumineze, să radieze.
  7. (v.refl.) (despre aștri; adesea fig.) a-și pierde lumina și strălucirea, a se întuneca; (rar; despre culori) a deveni palid, șters.
  8. (v.tranz.) (fig.) a întuneca ochii, vederea; a orbi.
  9. (v.refl.) a se voala, a nu se mai vedea (bine, clar).
  10. (v.refl. tranz.) a slăbi în intensitate; a se auzi sau a face să se audă tot mai puțin sau deloc.
  11. (v.refl.) a înceta din viață; a muri.
  12. (v.tranz.) a omorî, a ucide.
  13. (v.refl.) a dispărea fără a lăsa urmași.
  14. (v.refl.) (fig.) a dispărea fără urmă; a pieri.
  15. (v.tranz.) a șterge de pe fața pământului; a distruge, a nimici.
  16. (v.tranz.) a pune capăt unei obligații, unei acțiuni penale, unui împrumut, unui privilegiu.
  17. (v.tranz.) a turna apă (sau alt lichid) peste anumite preparate culinare încinse (lăsând în continuare preparatul la foc).
  18. (v.tranz.) (chim.) a amesteca două substanțe al căror contact produce o efervescență, cu dezvoltare de căldură, care încetează când soluția devine saturată.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (absol.) Bea de stinge = e foarte bețiv
  • A stinge var = a turna apă peste piatra de var arsă, pentru ca, în urma reacției chimice produse, să se obțină var pentru construcții


Traduceri

Etimologie

Din stinge.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru stinge.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru stinge.

Referințe