stinge
Aspect
Etimologie
Din latină stinguere.
Pronunție
- AFI: /ˈstin.ʤe/
Verb
Conjugarea verbului stinge | |
Infinitiv | a stinge |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
sting |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să stingă |
Participiu | stins |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) a face să nu mai ardă, a opri din ardere focul sau obiectele care ard.
- (v.refl.) (despre foc sau obiecte care ard) a înceta de a arde; a se distruge, a se trece, a se consuma prin ardere.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) potoli; a (se) liniști, a (se) astâmpăra.
- (v.refl.) (fig.) a slăbi, a deveni lipsit de puteri, a se slei, a se topi.
- (v.refl.) (fig.) (fam.) a sărăci cu totul, a se ruina.
- (v.tranz. și refl.) a face să nu mai lumineze, să nu mai radieze etc. sau a înceta să lumineze, să radieze.
- (v.refl.) (despre aștri; adesea fig.) a-și pierde lumina și strălucirea, a se întuneca; (rar; despre culori) a deveni palid, șters.
- (v.tranz.) (fig.) a întuneca ochii, vederea; a orbi.
- (v.refl.) a se voala, a nu se mai vedea (bine, clar).
- (v.refl. tranz.) a slăbi în intensitate; a se auzi sau a face să se audă tot mai puțin sau deloc.
- (v.refl.) a înceta din viață; a muri.
- (v.tranz.) a omorî, a ucide.
- (v.refl.) a dispărea fără a lăsa urmași.
- (v.refl.) (fig.) a dispărea fără urmă; a pieri.
- (v.tranz.) a șterge de pe fața pământului; a distruge, a nimici.
- (v.tranz.) a pune capăt unei obligații, unei acțiuni penale, unui împrumut, unui privilegiu.
- (v.tranz.) a turna apă (sau alt lichid) peste anumite preparate culinare încinse (lăsând în continuare preparatul la foc).
- (v.tranz.) (chim.) a amesteca două substanțe al căror contact produce o efervescență, cu dezvoltare de căldură, care încetează când soluția devine saturată.
Cuvinte derivate
Expresii
- (absol.) Bea de stinge = e foarte bețiv
- A stinge var = a turna apă peste piatra de var arsă, pentru ca, în urma reacției chimice produse, să se obțină var pentru construcții
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din stinge.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru stinge.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru stinge.
Referințe
- DEX '98 via DEX online