finalitate
Etimologie
Din franceză finalité.
Pronunție
- AFI: /fi.na.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului finalitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | finalitate | invariabil |
| Articulat | finalitatea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | finalității | invariabil |
| Vocativ | finalitate | invariabil |
- scop în vederea căruia are loc o activitate.
- tendință sau orientare a cuiva sau a ceva spre un anumit scop.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online