finalitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză finalité.

Pronunție

  • AFI: /fi.na.li'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
finalitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ finalitate invariabil
Articulat finalitatea invariabil
Genitiv-Dativ finalității invariabil
Vocativ finalitate invariabil
  1. scop în vederea căruia are loc o activitate.
  2. tendință sau orientare a cuiva sau a ceva spre un anumit scop.


Traduceri

Referințe