tendință
Aspect
Etimologie
Din franceză tendance.
Pronunție
- AFI: /tenˈdin.ʦə/
Substantiv
Declinarea substantivului tendință | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | tendință | tendințe |
Articulat | tendința | tendințele |
Genitiv-Dativ | tendinței | tendințelor |
Vocativ | tendință | tendințelor |
- dispoziție firească pentru ceva, înclinare, năzuință; pornire, acțiune conștientă spre un scop determinat.
- orientare comună a unei categorii de persoane; direcție.
- evoluție a cuiva într-un anumit sens.
- forță care face ca un corp să se miște într-o anumită direcție; direcția pe care o are un corp în mișcare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online