flintuliță

română

Etimologie

Din flintă + sufixul -uliță.

Pronunție

• AFI: /flin.tu'li.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului flintuliță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	flintuliță	flintulițe
Articulat	flintulița	flintulițele
Genitiv-Dativ	flintuliței	flintulițelor
Vocativ	flintuliță	flintulițelor

1. (pop.) diminutiv al lui flintă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online