De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din germană Flinte, prin intermediul maghiară flinta.
Substantiv
Declinarea substantivului flintă |
f. |
Singular |
Plural |
Nominativ-Acuzativ |
flintă |
flinte |
Articulat |
flinta |
flintele |
Genitiv-Dativ |
flintei |
flintelor |
Vocativ |
' |
' |
- pușcă cu fitil, cu țeavă lungă, cocoș și cremene, folosită în trecut.
- Trage cu flinta.