frăguță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din fragă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /frə'gu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
frăguță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frăguță frăguțe
Articulat frăguța frăguțele
Genitiv-Dativ frăguței frăguțelor
Vocativ frăguță frăguțelor
  1. (pop.) diminutiv al lui fragă; frăguliță, frăgușoară.


Traduceri

Referințe