frăguță

română

Etimologie

Din fragă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /frə'gu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului frăguță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	frăguță	frăguțe
Articulat	frăguța	frăguțele
Genitiv-Dativ	frăguței	frăguțelor
Vocativ	frăguță	frăguțelor

1. (pop.) diminutiv al lui fragă; frăguliță, frăgușoară.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online