fragă

Fragi

română

Etimologie

Din latină fraga (pl.) < fragum.

Pronunție

• AFI: /ˈfra.ɡə/

Substantiv

Declinarea substantivului fragă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fragă	fragi
Articulat	fraga	fragile
Genitiv-Dativ	fragii	fragilor
Vocativ	'	'

1. partea comestibilă a fragului (considerată în mod greșit drept fruct), compusă din receptaculul cărnos și roșu pe suprafața căruia se găsesc presărate fructele.
2. (reg.; uneori determinat prin "de pom") dudă.

Sinonime

• 1: (bot.) (reg.) pomiță
• 2: dudă

Cuvinte derivate

• frag
• frăgar
• frăguliță, frăgușoară, frăguță
• frăgurel

Cuvinte compuse

• fragă-tătărească

Cuvinte apropiate

• căpșună

Traduceri

fruct

engleză: wild strawberry (English) finlandeză: ahomansikka (suomi) franceză: fraisier des bois (français) m.

germană: Wald-Erdbeere (Deutsch) f. poloneză: poziomka (polski) f. suedeză: smultron (svenska) n.

Referințe

• DEX online