franctiror

română

Declinarea substantivului franctiror
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	franctiror	franctirori
Articulat	franctirorul	franctirorii
Genitiv-Dativ	franctirorului	franctirorilor
Vocativ	franctirorule	franctirorilor

(înv.) soldat care, fără să facă parte din armata regulată, primea însărcinări în timpul unui război.
(în timpul celui de-al doilea război mondial) partizan care a participat voluntar la luptele de rezistență din Franța împotriva invadatorilor.