frecătură

română

Etimologie

Din latină fricatura.

Pronunție

• AFI: /fre.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului frecătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	frecătură	frecături
Articulat	frecătura	frecăturile
Genitiv-Dativ	frecăturii	frecăturilor
Vocativ	frecătură	frecăturilor

1. frecare.
2. loc care poartă urma unei frecări.
3. (fig.) mustrare aspră.
4. (fig.) (la pl.) divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• refractau

Referințe

• DEX '98 via DEX online