fructifica

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză fructifier < latină fructificare.

Pronunție

  • AFI: /fruk.ti.fi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
fructifica
Infinitiv a fructifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
fructific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să fructifice
Participiu fructificat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre sume de bani, capitaluri) a aduce venit, a spori prin dobânzile adăugate.
  2. (v.tranz.) (fig.) a folosi cu profit o valoare oarecare.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe