aduce

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină adducere.

Pronunție

  • AFI: /a'du.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
aduce
Infinitiv a aduce
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
aduc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să aducă
Participiu adus
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a lua cu sine un lucru și a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda).
    Am adus și struguri și portocale.
  2. (v.tranz.) a apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său.
    Profesorul le-a spus să aducă mâinile pe lângă corp.
  3. (v.tranz.) a produce, a procura, a pricinui, a cauza.
    Muzica aduce mari bucurii.
  4. (v.tranz.) a faceajungă într-o anumită situație, stare.
    Emoția l-a adus într-o stare de neliniște profundă.
  5. (v.intranz.) a semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva.
    Prietenul ei aduce cu Robert Redford.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Ce vânt te-aduce? = ce anume te-a făcut să vii pe neașteptate?, cu ce scop ai venit?
  • A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare
  • A aduce vorba de (sau despre) ceva = a îndrepta discuția asupra unui obiect, a pomeni despre
  • A-și aduce aminte = a(-și) aminti
  • A aduce (pe cineva) la sapă de lemn = a sărăci cu totul pe cineva


Traduceri

Referințe