frunzuță

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din frunză + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /frun'zu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
frunzuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frunzuță frunzuțe
Articulat frunzuța frunzuțele
Genitiv-Dativ frunzuței frunzuțelor
Vocativ frunzuță frunzuțelor
  1. (pop.) frunzuliță.


Traduceri

Referințe