frunzuliță

română

Etimologie

Din frunză + sufixul -uliță.

Pronunție

• AFI: /frun.zu'li.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului frunzuliță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	frunzuliță	frunzulițe
Articulat	frunzulița	frunzulițele
Genitiv-Dativ	frunzuliței	frunzulițelor
Vocativ	frunzuliță	frunzulițelor

1. diminutiv al lui frunză; frunzișoară, frunzulică, frunzuleană, frunzucă, frunzică, frunziță, foiță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• furnizatul

Referințe

• DEX '98 via DEX online