lipsi

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă λείψω (leipsō) < viitorul al lui λείπω (leipō).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) lipsi
Infinitiv a (se) lipsi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) lipsesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) lipsească
Participiu lipsit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle).
  2. (construit cu dativul) a nu avea ceva.
    A lipsi de un drept, de un bun.
    Ce-ți lipsește?
  3. (intranz.) (despre oameni) a nu fi de față, a nu se găsi undeva într-un anumit moment; a absenta.
  4. (mai ales la imper.) a se da la o parte, a dispărea, a fugi.
  5. (v.intranz.) a fi nevoie de ceva, a mai trebui ceva, a nu ajunge, a fi neîndestulător.
  6. (v.intranz.) (mai ales în construcții negative) a se da în lături (de la ceva), a nu îndeplini o obligație, o datorie; a se codi, a ezita.
  7. (v.refl.) a se dispensa de ceva; a se priva, a renunța.
  8. (v.tranz.) a lua cuiva ceva de care are nevoie, a-l faceducă lipsă de ceva; a priva.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • Puțin lipsește (sau a lipsit) (ca) să (sau )... = cât pe-aici, aproape să...
  • Asta (sau atâta) (îi) mai lipsește = se zice în fața unei perspective neplăcute, adăugată la o neplăcere deja existentă


Traduceri

Etimologie

Din lipsi.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru lipsi.

Referințe