frustratoare

română

Etimologie

Din frustrator.

Pronunție

• AFI: /frus.tra'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului frustratoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	frustratoare	frustratoare
Articulat	frustratoarea	frustratoarele
Genitiv-Dativ	frustratoarei	frustratoarelor
Vocativ	frustratoareo	frustratoarelor

1. persoană care frustrează; păgubitoare; (p.ext.) înșelătoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online