fuguță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din fugă + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /fu'gu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fuguță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fuguță fuguțe
Articulat fuguța fuguțele
Genitiv-Dativ fuguței fuguțelor
Vocativ fuguță fuguțelor
  1. diminutiv al lui fugă.
  2. (adverbial, în forma fuguța) degrabă, fuga!

Expresii

  • A da fuguța = a se duce repede; a fugi
  • Fuguța-fuguța = foarte repede, repede de tot


Traduceri

Referințe