fugă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină fuga.

Pronunție

  • AFI: /'fu.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
fugă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fugă fugi
Articulat fuga fugile
Dativ-Genitiv fugii fugilor
Vocativ fugă fugilor
  1. deplasare cu pași mari și repezi; alergare, goană.
  2. (adverbial; în forma fuga) repede, degrabă.
  3. părăsire grabnică (și uneori pe ascuns) a unui loc pentru a scăpa de o constrângere sau de o primejdie.
  4. înclinare spre axa galeriei a montanților unei armături sau ai unui cadru în formă de trapez.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A pune (sau a lua) pe cineva pe (sau la) fugă = a goni, a alunga, a fugări
  • A o lua (sau a o rupe) la fugă sau a o rupe de-a fuga = a porni în goană
  • A (o) ține numai (într-)o fugă = a alerga întruna, fără întrerupere
  • O fugă (bună de cal) = o distanță nu prea mare, cât poate fugi, fără oprire, un om sau un cal


Traduceri

Etimologie

Din italiană fuga.

Substantiv


Declinarea substantivului
fugă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fugă fugi
Articulat fuga fugile
Dativ-Genitiv fugii fugilor
Vocativ fugă fugilor
  1. formă muzicală polifonică pe două sau mai multe voci, în care o melodie expusă de o voce este reluată pe rând de celelalte voci și dezvoltată după legile contrapunctului.


Traduceri

Referințe