fugă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină fuga.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
fugă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fugă fugi
Articulat fuga fugile
Dativ-Genitiv fugii fugilor
Vocativ fugă fugilor
  1. deplasare cu pași mari și repezi; alergare, goană.
  2. (adverbial; în forma fuga) repede, degrabă.
  3. părăsire grabnică (și uneori pe ascuns) a unui loc pentru a scăpa de o constrângere sau de o primejdie.
  4. înclinare spre axa galeriei a montanților unei armături sau ai unui cadru în formă de trapez.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • A pune (sau a lua) pe cineva pe (sau la) fugă = a goni, a alunga, a fugări
  • A o lua (sau a o rupe) la fugă sau a o rupe de-a fuga = a porni în goană
  • A (o) ține numai (într-)o fugă = a alerga întruna, fără întrerupere
  • O fugă (bună de cal) = o distanță nu prea mare, cât poate fugi, fără oprire, un om sau un cal


Traduceri

Etimologie

Din italiană fuga.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
fugă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fugă fugi
Articulat fuga fugile
Dativ-Genitiv fugii fugilor
Vocativ fugă fugilor
  1. formă muzicală polifonică pe două sau mai multe voci, în care o melodie expusă de o voce este reluată pe rând de celelalte voci și dezvoltată după legile contrapunctului.


Traduceri

Referințe