fugui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană fügen.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
fugui
Infinitiv a fugui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
fuguiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să fuguiască
Participiu fuguit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a înnădi furnire prin rosturi drepte.
  2. (v.tranz.) a îndrepta muchiile unei piese de lemn prin rindeluire.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe