fulgurație

română

Variante

• fulgurațiune

Etimologie

Din franceză fulguration < latină fulguratio, fulgurationis.

Pronunție

• AFI: /ful.gu'ra.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului fulgurație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fulgurație	fulgurații
Articulat	fulgurația	fulgurațiile
Genitiv-Dativ	fulgurației	fulgurațiilor
Vocativ	fulgurație	fulgurațiilor

1. iluminație bruscă a cerului neînsoțită de tunet, produsă de o descărcare electrică în regiunile înalte ale atmosferei.

Cuvinte compuse

• fulgurație electrică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• figuratule
• fugăritule

Referințe

• DEX '98 via DEX online