cer

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : Cer, CER, cér
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
cer
Cerul nostru
Un cer (Quercus cerris)

română

Etimologie

Din latină caelum.

Confer italiană cielo, spaniolă cielo, provensală cèl, catalană cel, franceză ciel și portugheză céu.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
cer
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cer ceruri
Articulat cerul cerurile
Genitiv-Dativ cerului cerurilor
Vocativ cerule cerurilor
  1. (fiz.) spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) parte din acest spațiu văzută deasupra orizontului, care are o formă aparent emisferică.
    Cerul plin de stele.
  2. (p.ext.) aer, văzduh, atmosferă.
  3. (rel.) rai, eden, paradis.
  4. (fig.) putere divină, divinitate, providență.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • Cer senin = atmosferă fără nori
  • În înaltul cerului = la o înălțime foarte mare
  • Sub cerul liber = în afara unei locuințe, afară
  • Până-i cerul = niciodată
  • Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ = se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri, două puncte de vedere, două situații etc.
  • A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut)
  • A se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul = a se ruga cu cea mai mare stăruință
  • A fi departe ca cerul de pământ (sau ca cerul și pământul) = a constitui un contrast izbitor; a se deosebi foarte mult; a contrasta
  • A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur
  • Nu pică din cer = nu vine de-a gata
  • Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc.) = exprimă supărarea, rușinea, uimirea cuiva în fața unei situații neașteptate (și neplăcute)
  • Cât îi cerul și pământul = niciodată
  • A ridica pe cineva până la cer (sau în slava cerului) = a lăuda foarte mult pe cineva; a proslăvi; a glorifica
  • Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple nici un rău
  • A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile
  • A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru
  • Împărăția cerurilor = raiul
  • Nedreptate strigătoare la cer = nedreptate evidentă care provoacă revoltă


Traduceri

Etimologie

Din latină cerrus.

Substantiv


Declinarea substantivului
cer
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cer ceri
Articulat cerul cerii
Genitiv-Dativ cerului cerilor
Vocativ - -
  1. (bot.) (Quercus cerris) arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu scoarța negricioasă, cu frunze pieloase, bogate și cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc.
  2. (p.ext.) lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil.

Cuvinte derivate

Vezi și


Traduceri

Etimologie

Din cere.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru cere.
  2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru cere.
  3. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru cere.

Referințe





cașubiană

(kaszëbsczi)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

cer

  1. ceriu (element chimic)





cehă

(čeština)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

cer

  1. ceriu (element chimic)





poloneză

(polski)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

cer

  1. ceriu (element chimic)