funduc

română

Etimologie

Din turcă findic.

Pronunție

• AFI: /fun'duk/

Substantiv

Declinarea substantivului funduc
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	funduc	funduci
Articulat	funducul	funducii
Genitiv-Dativ	funducului	funducilor
Vocativ	funducule	funducilor

1. monedă veche turcească de aur, care a circulat și în țările române în sec. xVIII; funducliu.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cufund

Referințe

• DEX '98 via DEX online