fur

Vezi și : Fur, fúr, fûr, für, fur.

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi

română

Etimologie

Din latină fur, furis.

Pronunție

• AFI: /ˈfur/

Substantiv

Declinarea substantivului fur
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fur	furi
Articulat	furul	furii
Genitiv-Dativ	furului	furilor
Vocativ	furule	furilor

1. (înv.) hoț, tâlhar.

Cuvinte derivate

• furiș

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din fura.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru fura.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru fura.

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

aromână

(armãneashti)

Variante

• furu, afur, afuru

Etimologie

Din latină populară *fūrō < latină fūror („a fura”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

fur

1. a fura

Cuvinte derivate

• furari/furare
• furat
• furtu

Variante

• furu, afur, afuru

Etimologie

Din latină fūr („fur, hoț”).

Substantiv

fur m., furi pl.

1. fur, hoț

Sinonime

• furcudar, haramiu, chisãgi, caceac

Referințe

• Wiktionary

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din proto-italică *fōr, care provine din proto-indo-europeană *bʰṓr < din rădăcina *bʰer- („a căra”). Înrudit cu greacă antică φώρ (phṓr).

Pronunție

• (Latină clasică) AFI: /fuːr/
• (Latină ecleziastică) AFI: /fur/

Substantiv

Declinarea substantivului fūr
m.	Singular	Plural
Nominativ	fūr	fūrēs
Genitiv	fūris	fūrum
Dativ	fūrī	fūribus
Acuzativ	fūrem	fūrēs
Ablativ	fūre	fūribus
Vocativ	fūr	fūrēs

1. fur, hoț

Cuvinte apropiate

• fūrtīvus
• furtum
• fūrtim
• fūror

Referințe

• Wiktionary