Sari la conținut

furia

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din furie.

Pronunție

  • AFI: /ˈfu.ri.a/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru furie.





(italiano)

Etimologie

Din latină furia < furĕre.

Pronunție


Substantiv

furia f., furie pl.

  1. furie, mânie, înverșunare
  2. (p. ext.) grabă, repezeală

Sinonime

Cuvinte apropiate

Expresii

Referințe





(Latina)

Etimologie

Din furo.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
furia
f. Singular Plural
Nominativ furia '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. furie, mânie, înverșunare; frenezie

Cuvinte apropiate





(español)

Etimologie

Din latină furia < furĕre.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

furia f., furias pl.

  1. furie, mânie, înverșunare

Sinonime