furt

română

Etimologie

Din latină furtum.

Pronunție

• AFI: /furt/

Substantiv

Declinarea substantivului furt
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	furt	furturi
Articulat	furtul	furturile
Genitiv-Dativ	furtului	furturilor
Vocativ	furtule	furturilor

1. infracțiune care constă în însușirea pe nedrept a unui lucru mobil al altuia; hoție, furătură.

Cuvinte derivate

• antifurt
• furtișag

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online