găurire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a găuri.

Pronunție

  • AFI: /gə.u'ri.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
găurire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ găurire găuriri
Articulat găurirea găuririle
Genitiv-Dativ găuririi găuririlor
Vocativ găurire găuririlor
  1. acțiunea de a (se) găuri și rezultatul ei; găurit.


Traduceri

Referințe