geminație

română

Etimologie

Din franceză gémination < latină geminatio.

Pronunție

• AFI: /ʤe.mi'na.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului geminație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	geminație	geminații
Articulat	geminația	geminațiile
Genitiv-Dativ	geminației	geminațiilor
Vocativ	geminație	geminațiilor

1. (livr.) îmbinare în perechi; împerechere.
2. (lingv.) lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• geminatei

Referințe

• DEX '98 via DEX online