geminație

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză gémination < latină geminatio.

Pronunție

  • AFI: /ʤe.mi'na.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
geminație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ geminație geminații
Articulat geminația geminațiile
Genitiv-Dativ geminației geminațiilor
Vocativ geminație geminațiilor
  1. (livr.) îmbinare în perechi; împerechere.
  2. (lingv.) lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită.


Traduceri

Anagrame

Referințe