gentilețe

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din italiană gentilezza.

Pronunție

  • AFI: /ʤen.ti'le.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
gentilețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gentilețe gentileți
Articulat gentilețea gentilețile
Genitiv-Dativ gentileții gentileților
Vocativ gentilețe gentileților
  1. purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate.


Traduceri

Referințe