gentilețe

română

Etimologie

Din italiană gentilezza.

Pronunție

• AFI: /ʤen.ti'le.ʦe/

Substantiv

Declinarea substantivului gentilețe
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gentilețe	gentileți
Articulat	gentilețea	gentilețile
Genitiv-Dativ	gentileții	gentileților
Vocativ	gentilețe	gentileților

1. purtare, atitudine, faptă gentilă; vorbe amabile, pline de curtenie; amabilitate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online