gentuliță

română

Etimologie

Din geantă + sufixul -uliță.

Pronunție

• AFI: /ʤen.tu'li.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului gentuliță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gentuliță	gentulițe
Articulat	gentulița	gentulițele
Genitiv-Dativ	gentuliței	gentulițelor
Vocativ	gentuliță	gentulițelor

1. diminutiv al lui geantă; gentuță.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online