gentuță

română

Etimologie

Din geantă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /ʤen'tu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului gentuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gentuță	gentuțe
Articulat	gentuța	gentuțele
Genitiv-Dativ	gentuței	gentuțelor
Vocativ	gentuță	gentuțelor

1. diminutiv al lui geantă; gentuliță.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• neguțat

Referințe

• DEX '98 via DEX online