ghintuleț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ghint + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /gin.tu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
ghintuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ghintuleț ghintulețe
Articulat ghintulețul ghintulețele
Genitiv-Dativ ghintulețului ghintulețelor
Vocativ ghintulețule ghintulețelor
  1. diminutiv al lui ghint.


Traduceri

Referințe