De la Wikționar, dicționarul liber
|
|
Etimologie
Din franceză ginkgo < din chineză 鴨脚 (yājiǎo, „picioare de rață”).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului ginkgo
|
m.
|
Singular
|
Plural
|
Nominativ-Acuzativ
|
ginkgo
|
ginkgo
|
Articulat
|
ginkgoul
|
invariabil
|
Genitiv-Dativ
|
ginkgoului
|
invariabil
|
Vocativ
|
ginkgoule
|
invariabil
|
- (bot.) (Ginkgo biloba) arbore originar din China, cu frunzele în evantai, cultivat ca plantă ornamentală.
Sinonime
Vezi și
Traduceri
arbore
- azeră: ikidilim ginqko (azərbaycanca)
- bielorusă: гінкга (беларуская) (ginkga) f.
- bulgară: гинко билоба (български) (ginko biloba)
- catalană: ginkgo (català) m.
- cehă: jinan dvoulaločný (čeština) m.
- coreeană: 은행나무 (한국어) (eunhaengnamu)
- croată: dvorežnjasti ginko (hrvatski) m.
- daneză: tempeltræ (dansk) n.
- engleză: ginkgo (English)
- esperanto: ginko (Esperanto))
- estoniană: hõlmikpuu (eesti)
- finlandeză: neidonhiuspuu (suomi)
- franceză: ginkgo (français) m., gingko (français) m.
- galeză: coeden ginco (Cymraeg)
- galiciană: xinkgo (galego) m.
- germană: Ginkgo (Deutsch) m., Ginko (Deutsch) m., Ginkgobaum (Deutsch) m., Ginkobaum (Deutsch) m., Ginkjo (Deutsch) m., Mädchenhaarbaum (Deutsch) m., Frauenhaarbaum (Deutsch) m.
- greacă: γκίγκο (Ελληνικά) (gkígko)
- italiană: ginko (italiano) m., ginco (italiano) m.
- japoneză: 銀杏 (日本語) (いちょう, ichō), 公孫樹 (日本語) (いちょう, ichō)
|
|
|
Referințe