glanț
română
Etimologie
Din germană Glanz.
Pronunție
- AFI: /glanʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului glanț | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | glanț | glanțuri |
| Articulat | glanțul | glanțurile |
| Genitiv-Dativ | glanțului | glanțurilor |
| Vocativ | glanțule | glanțurilor |
- lustrul pieilor finisate (și acoperite cu un strat de lac).
- (înv.) piele acoperită cu un strat de lac.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online