De la Wikționar, dicționarul liber
(English)
Etimologie
Din franceză glu, care provine din latină glus.
Verb
Conjugarea verbului
to glue |
| Infinitiv |
to glue |
Prezent simplu
pers. 3 sg. |
glues |
| Trecut simplu |
glued |
| Participiu trecut |
glued |
| Participiu prezent |
gluing/glueing |
- a lipi, a încleia
- His hands were glued together.
