clei

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) klej.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
clei
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clei cleiuri
Articulat cleiul cleiurile
Dativ-Genitiv cleiului cleiurilor
Vocativ cleiule cleiurilor
  1. substanță vâscoasă asemănătoare cu gelatina, extrasă din oase, din pește, din unele plante sau obținute pe cale sintetică, cu ajutorul căreia se pot lipi între ele diverse obiecte sau părți de obiecte.
  2. suc gros care se scurge din scoarța unor arbori și care are proprietatea de a se solidifica în contact cu aerul.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (fam.) A fi clei = a) a nu ști absolut nimic (atunci când este ascultat la școală, la un examen etc.); b) a fi foarte beat


Traduceri

Referințe