grădinar

română

Etimologie

Din grădină + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /grə.di'nar/

Substantiv

Declinarea substantivului grădinar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	grădinar	grădinari
Articulat	grădinarul	grădinarii
Genitiv-Dativ	grădinarului	grădinarilor
Vocativ	grădinarule	grădinarilor

1. persoană care se ocupă de cultivarea unei grădini.

Cuvinte derivate

• grădinăreasă
• grădinăresc
• grădinări
• grădinărie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online