gramatician

română

Etimologie

Din gramatică + sufixul -ian (după franceză grammairien).

Pronunție

• AFI: /gra.ma.ti.ʧi'an/

Substantiv

Declinarea substantivului gramatician
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gramatician	gramaticieni
Articulat	gramaticianul	gramaticienii
Genitiv-Dativ	gramaticianului	gramaticienilor
Vocativ	gramaticianule	gramaticienilor

1. persoană specializată în studii de gramatică; autor de manuale, tratate sau studii de gramatică; gramatic.

Cuvinte derivate

• gramaticiană

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online