grandilocvență
română
Etimologie
Din franceză grandiloquence.
Pronunție
- AFI: /gran.di.lok'ven.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului grandilocvență | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | grandilocvență | invariabil |
| Articulat | grandilocvența | invariabil |
| Genitiv-Dativ | grandilocvenței | invariabil |
| Vocativ | grandilocvență | invariabil |
- (livr.) întrebuințare afectată de cuvinte sau de fraze bombastice, umflate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online